Priveste lucrurile diferit!

Am auzit astazi o poveste pe care simt ca trebuie sa o impartasesc cu voi. Mi s-a parut interesanta si potrivita in contextul actual in care noi lucram la o campanie de constientizare si ne lovim de un pragmatism care impiedica uneori creativitatea.

Povestea incepea cam asa:

Era odata un cersetor batran care statea pe niste scari, cu o bucata de lemn in fata pe care scrisese cu creta "Ajutati-ma sunt orb". Si persoanele treceau pe langa el si treceau si ii mai lasau din cand in cand cate un banut. La un moment dat trece prin fata sa, un tip care lucra in publicitate, si se uita la cutia pentru bani a batranului si vede doar vreo cativa lei. Ii ia bucata de lemn, ii sterge mesajul si ii scrie altceva. Apoi o aseaza la loc si pleaca. Dupa un timp, se reintoarce si trece din nou pe langa batran; de data aceasta ii vede cutia plina de bani. Desi cersetorul era orb, ii recunoaste pasii si-l intreaba ce i-a scris pe lemn de i s-a umplut cutia asa. Tipul pleaca  fara sa-i raspunda si astfel batranul nu va afla niciodata ca pe placuta sa scria de fapt: "Azi e primavara si eu nu pot sa o vad".

Eu am tinut doar sa va spun povestea, concluzia o trageti voi...

zâmbete de la olimpiade 

Ți s-a aprins becul?

Salutare! Compania pentru care echipa 10 minute trebuie să facă o campanie de advertising este... Recolamp. Recolamp este o asociație non-profit înființată în septembrie 2007 de Philips România, Osram România, GE Hungary ZRT și Narva S.R.L.

Obiectivele campaniei sunt, conform brief-ului, creșterea notorietății Colțurilor Verzi în rândurile publicului larg și obținerea din partea acestuia a unei atitudini pozitive față de colectarea selectivă.

Colțurile Verzi sunt puncte publice de colectare a deșeurilor provenite de la surse de lumină. 

Campania noastră începe din acest moment, când începem să îi informăm pe toții vizitatorii blogului despre colectarea și reciclarea deșeurilor provenite de la sursele de iluminat (tuburile fluorescente de tip neon, ”becurile economice”, sursele de iluminat cu descărcare în gaz). 

De ce trebuie colectate? În primul rând pentru că este spre binele populației. Sursele de iluminat au în compoziția lor substanțe ce pot deveni periculoase pentru mediul înconjurător și pentru sănătatea oamenilor dacă sunt depozitate necorespunzător după ce s-au ars. 

În al doilea rând, pentru că, odată cu acceptarea României în UE, avem obligația de a colecta și a recicla deșeurile. 

Pentru mai multe informații despre impactul DEEE (deșeuri ale echipamentelor electrice, electronice și electrocasnice) asupra mediului, motivele pentru care trebuie să reciclăm și beneficiile reciclării pe www. recolamp.ro la secțiunea RECICLEAZĂ.

Repetarea- mama invatarii

Pentru ca e bine sa fii pregatit, am lasat somnu' acasa si nu prea departe de Piata Presei Libere ne-am pus pe treaba sa aratam lumii ce am lucrat si pentru ce am facut 400 de km. Asa ca inainte de prezentare, am mai trecut o data prin campania noastra.

Așa cum scrie și Codrina: Mergem în Finală!

(aici făceam o pauză, de 10 minute, bineînțeles)

Am fost în București la preselecții. Vineri dimineață am avut interviul. Am fost prima echipă de la board-ul nr. 1 format din Răzvan Mătășel, Adrian Preda și Jorg Riommi. Board-ul era bine dispus, a râs la stroke-ul nostru de început, prezentarea a fost ok, fără bâlbâieli semnificative, feedback-ul obiectiv. 

Seara, pe la 21:00, când mi-am verificat mail-ul, am văzut mesajul cu ”Felicitări pentru calificare în finală!” Cred că am ajuns în finală pentru că am avut o campanie destul de închegată, cum a apreciat board-ul, am fost naturali, am zâmbit și pentru că suntem norocoși (unii mai mult decât alții, nu-i așa Tuku?). Am lucrat ca o echipă și rezultatul ne bucură pe toți.  Sper ca în finală să ne descurcăm la fel de bine sau, dacă se poate, mai bine.  

Felicitări tuturor echipelor, iar cu finaliștii ne întâlnim miercuri la briefinguri și tutoriate! 

Mergem în finală! :)

Încă ne bucuram! :) Vom reveni cu detalii!
Felicitări tuturor echipelor!

un alt episod de Paste

Culmea Pastelui
Uite nu m-am gandit niciodata la o culme legata de aceasta sarbatoare...nu facem glume pe seama celor sfinte. Realitatea insa se impotriveste acestei gandiri si aseara ajung in fata faptului implinit. Ca tot romanul, sau sa zic ortodoxul, ma pregatesc sa ma duc la slujba de Inviere. Elegant, la costum, imi pregatesc ce aveam nevoie pentru slujba cand realitatea de care va spuneam isi spune cuvatul: raman fara lumina. Astfel ajung si eu la o culme: Culmea Pastelui- sa ramai fara lumina in noaptea de Inviere.
Bineinteles seara a continuat conform noului plan, dormind pana pe la 3 dimineata cand E-on'u si-a facut datoria, dupa care am plecat la biserica sa iau lumina.

Ieri ,astazi si maine...

Si uite asa vom simti inca o data cum se revarsa linistea acestei sarbatori asupra noastra.
A fost acum ceva timp in Romania, un Paste sarbatorit asa cum se cuvine: in familie, alaturi de cei dragi, simtind din timp apropierea acestor zile speciale din primavara fiecarui an. Parca as citi o poveste (desi am doar 21 de ani) cand imi aduc aminte cum pregatirile incepeau chiar inainte de Florii, cum ma saturam cautand rachite de pus in poarta, cum din nimic vedeam iesind din cuptor pasca si cozonacul.
Nu as vrea sa fiu nostalgic pentru ca inteleg trecerea timpului si schimbarile ce au loc zi de zi in viata noastra. Totusi, vazand oameni care stau plini de nervi la cozi interminabile pentru un cozonac in supermarket, care se plang de servicii proaste, de drumuri rele, de bani putini, de produse din ce in ce mai scumpe, de sefi care ii cheama la munca pana in ultimul moment si daca ar putea si in prima zi de Paste sa fie la munca ar fi perfect, cred din ce in ce mai mult ca incepe sa capete proportii destul de mari acea mare de oameni care vad sarbatorile de Paste un chin, zicand in a treia zi: "Bun ca a trecut!". Daca asa e anul acesta, oare anul urmator cum va fi?

Cand mi-am pus in minte acest semn de intrebare primul lucru la care m-am gandit a fost: "Romanul e traditionalist convins", si ca indiferent cat de greu va fi tot isi va face timp si pentru aceste sarbatori. Intradevar, gandire pozitiva, dar consider ca noi, romanii, avem ceva aparte de parca ne-am naste cu o gena a traditiei care in prima zi de Paste ne "tine" alaturi de cei dragi, departe de grijile din afara familiei si ne face sa rostim fericiti: Hristos a inviat!

Sarbatori fericite!

Paste Fericit!

Sa fiti fericiti alaturi de cei dragi!

În ochii celorlalţi

Zilele trecute, fiind aproape de finalul lucrului la proiect, Anca a venit cu o idee bună: să scriem fiecare pe o hârtie ce ne place şi ce nu ne place la ceilalţi colegi. E un exerciţiu simplu, dar cu siguranţă foarte important într-o echipă. Am scris poate cu puţină teamă, dar am citit cu mare curiozitate. A contat şi faptul că am ştiut cu toţii să acceptăm feedback-ul (mă refer în special la cel negativ :) ).

Cum ne ajută feedback-ul?

Sunt multe de spus în legătură cu acest subiect. Am să menţionez însă câteva dintre beneficiile pe care le consider importante:

• ne ajută să identificăm din timp ceea ce nu merge bine în echipă şi să ajustăm acţiunile pentru a obţine rezultatele dorite;
• putem vedea lucruri despre noi, pe care nu le-am fi putut vedea altfel;
• suntem mai motivaţi, atunci când ni se recunosc meritele şi calităţile;
• scăpăm de frustrări;
• se consolidează relaţiile dintre membrii echipei.

Aţi oferit colegilor feedback? Ce părere aveţi despre această formă de comunicare?


P.S. Mulţumesc colegilor pentru feedback :)

POZE, POze, poze...

Cristina a pus poza cuminte, insa ceea ce trebuie sa vedeti cu adevarat, este aceasta poza, adevarata poza care surprinde bucuria unui nou inceput(speram noi):

Si... de la stanga la dreapta o sa incep, pe roluri:

-Valentin, dupa cum puteti observa desigur, dansa Lambada cu degetele aratatoare indreptate spre inainte(cica asa e la moda, zice el). In plus i se intampla destul de des in ultimul timp sa faca asa, cand se bucura.

-Codrina, foarte expresiva, priveste atenta la ce are Anca mai scump la mustata. De fapt Anca nu are asa ceva, foooaiii, oare unde se uita Codrina?!

-Cristina, sincer sa fiu, nu prea stiu ce face, cred ca se bucura de mucegaiul de pe perete... Ea de fapt este autoarea la ceea ce se vede in spate, calcul ala urat de pe tabla, prin care ne explica cum e ea de fapt ruda cu Valentin...

-Anca, a.k.a. as pAnca, se gadila singura. Dupa cum ii puteti observa mainile si expresia fetei, e intr-adevar in extaz...

-Tuku, eheeee, Tuku e cel mai cuminte, el doar se sperie de ce vede in jur, dar in acelasi timp preia din extazul Ancai, care il invata foarte clar, dupa cum vedeti, sa se gadile singur! Parca e elefantul care se sperie de soarec.

Am tras oleak de noi! Si cu asta am spus tot! Daca mai aveti voi de adaugat ceva, chiar va invit... Voie buna!

Așa arătam după ce am reușit să trimitem formularul de înscriere.

Pentru asta a fost nevoie de o echipă care să lucreze împreună, cafea făcută de Anca + chipsuri + biscuiți, zâmbete, cuvinte noi, un moment de seriozitate și multă voie bună.

10 motive pentru care participam la Olimpiadele Comunicarii!

Mai in gluma, mai in serios uitati 10 motive pentru care noi participam la Olimpiade:

(si incepem)

1. Vrem sa luam note mici la partiale.

2. Vrem sa nu ne scriem licenta.

3. Vrem sa ne plimbam cu trenul.

4. Vrem sa bem cafeaua la pAnca acasa.

5. Vrem sa jucam leapsa pe blog.

6. Vrem sa cream o legatura cu mediul universitar din Bucuresti. (ce incordata e fraza asta :P)

7. Vrem sa aratam de ce suntem in stare.

8. Vrem sa avem acces la o feliuta din piata advertisingului.

9. Vrem sa testam fezabilitatea campaniei noastre.

10. (Ultimul dar nu cel din urma motiv) Vrem sa scriem pe blog.

Multumim!

O alta abordare...

Toti vorbim de creativitatea asta, atat de des, e atat de prezenta in jurul nostru, incat nici nu o mai luam in seama uneori... Si noi, care scriem pe acest blog, astazi, radeam pe tema asta: "ce atata creativitate dom'le?..." Dar daca omul nu ar fi fost creativ, nu ar fi inventat povestea, nu ar fi inventat televizorul, nu ar fi inventat internetul, nu l-ar fi inventat pe Fat-Frumos si pe Ileana Cosanzeana; oricum, desi o sa fac o trecere brusca si surprinzatoare, unde vroiam sa ajung era la Youtube. Baietii astia sunt un fel de Ileane Cosanzeana, printre alte mii de site-uri neplacute si nefolositoare. Stau bine, si sunt "vizitati" zilnic de milioane de oameni, dar au vrut mai mult, si s-au gandit la o nisa de piata, o nisa neacoperita pe care sa o valorifice. Si asa au cugetat, (:P) sa-i faca Ilenei Cosanzene(youtube.com) o sora mai mica, pe care sa o trimita la scoala; si a aparut YoutubeEdu.

Un site ce pastreaza acelasi spirit, insa care iti ofera acces la informatii specializate pe domeniul educatiei: trainiguri pe diferite domenii (dezvoltare personala, cariera), canale ale diferitelor facultati (Harvard), filmulete documentare si multe altele. E abia la inceput, mai are de "crescut" insa eu unul cred ca ar trebui urmarit deoarece promite! V-o prezint pe Cosanzeana Mica si Scolita: http://www.youtube.com/edu.

Prea creativi?!

(poza am primit-o pe mail de la Codrina)

Începusem să cred că suntem prea creativi… Anca zice că suntem în plin proces creativ (de fapt vrea să spună că suntem ocupați cu proiecte, prezentări și lucrări), Valentin se întreabă de unde ne vine creativitatea, iar Tuku afirmă că noi creăm o poveste. Plus că de fiecare dată când ne întâlneam, aveam alte idei de campanie.

Ieri a fost întâlnirea la care toți am susținut aceeași idee. Ziua de ieri s-a desfășurat așa:

Am hotărât să ne întâlnim în parc, la ora 10:00 să avem parte de o atmosferă mai destinsă. E prima dată de când am început să ne întâlnim pentru Olimpiade, când nu am mai întârziat.

Și tot ieri a fost frig afară, ne-am plimbat un pic prin parc, am văzut papagalul verde din Copou (acum nu mai putem să mai râdem de Tuku – înainte el era singurul care îl vedea). Am înghețat așa că am mers în facultate, ne-am mutat prin câteva săli, până am ajuns la cafeneaua la care mergem de obicei, la masa noastră… Acolo am dezbătut două campanii pentru ca în final să alegem conceptul pe care se bazează campania noastră. Mai avem de stabilit detaliile, dar suntem pe drumul cel bun.

Acum putem lua o pauză!

Un moment amuzant...

Si daca Mitzou tot vorbea de fuste, mi-am adus aminte de o campanie a celor de la Vodafone peste care am dat cu ceva timp in urma. Nu o sa vorbesc prea mult despre ea, pentru ca am prietena... dar ideea e, ca mie unuia imi place foarte tare! O sa las clipul sa ruleze, tot ce pot spune e ca uneori mi-as dori sa mai fiu din nou copil :P !



Campanie Vodafone
Vezi mai multe video Haioase »

8 aprilie-lautari si buni mestesugari

Eu cred ca cel mai bun cunoscator al rromilor este Ion Budai Deleanu. Dupa ce rasfoiesti putin "Tiganiada" afli ca intr-o epopee eroica, o "mana" de rromi patrioti, unul mai viteaz ca altul, raspund chemarii lui Vlad Voda pentru a apara tara de "prietenii" nostri de peste Dunare, turcii otomani. In schimb, domnul Tarii Romanesti le-a dat un pamant al lor, un loc unde sa se stabileasca renuntand la caracterul lor migrator.
Nu o sa povestesc acum "Tiganiada", nici ce a vrut sa zica Budai Deleanu, ci as vrea sa zic ca pe 8 aprilie tiganii au sarbatorit Ziua Internationala a Rromilor, zi in care au petrecut ca si in aceea epopee cand au plecat la lupta. In Iasi, Fanfara de la 10 prajini si-a facut datoria, cantecele lautaresti "deranjandu-ma" peste masura in timpul unui seminar, tigancile cu "fustancele" lungi si colorate atragand atentia pe strazi, lasandu-si inainte barbatii ce isi etalau hainele de sarbatoare.
Acum ma intreb daca cei care au dansat si au chefuit in diferite locatii ziua lor, zi si in memoria rromilor ucisi in timpul celui de-al doilea razboi mondial, sunt aceeasi care ne fac sa ne fie rusine ca suntem din Romania sau pe care ii privim cu dispret si greata cand ii vedem pe la colturi de strada.

Noi cream o poveste, iar acesta e începutul!

10 minute, atât ne-au fost de ajuns sa ne dam seama ca putem scrie o poveste. Si nu orice fel de poveste, ci una care se aplica, una care poate deveni realitate, una în care visam si în care visul îl construim noi.

Eu sunt mai “siropos” asa de genul meu, si-mi place sa cred ca ceea ce fac acum si ce facem din momentul în care ne-am hotarât sa participam a fost sa scriem o poveste.

Eu nu sunt print, printesa sigur nu sunt, cu atât mai putin broasca râioasa; însa cred într-un lucru, si acela e ca daca vom avea încredere în fiecare din noi, daca inspiratia va fi de partea noastra si daca ne vom pastra doza de realism, putem dovedi ca Fat-Frumos era bubos... pe lânga noi.

Ce-mi place comparatia care mi-a iesit; ceea ce vreau sa spun e ca ne creionam începutul unei povesti ce poate se va termina frumos, si pe care trebuie sa o terminam frumos... sau poate ca nu trebuie sa o terminam, cine stie?!

De unde vine creativitatea asta?

In fiecare dimineata fiecare dintre noi se trezeste cum poate, unul mai somnoros ca altul. Dupa acest indelungat proces de trezire, care este scurtat uneori prin adormire rapida, urmeaza un mic-mic- mic-mic dejun intrerupt de inevitabilul "...si jumatate", ora la care ne intalnim sa mergem la facultate.
Si de aici incepe "veselia"...
Ca e vremea, ca e cursul de managent financiar, ca pe Copou se circula greu, ca avem o discutie despre cine stie ce subiect...sau ca intarzie Cristina, eu (Valentin- imi pare bine de cunostinta) si Cristina reusim sa ajungem fix la fix la facultate.
Intre timp Tuku, care sta la 150 de metri de facultate, ajunge inaintea noastra in sala de curs si se aseaza "intamplator" langa Codrina, asta in cazul in care prinde si el un loc, Codrina fiind prima care ajunge la facultate.
Cam asa incepe o zi de marti.
Dupa curs, sau in timpul cursului, ne dam seama ca nu am mai vorbit de muuulllt timp si asa iese la iveala creativitatea... despre orice si oricare. Fiecare are ceva de zis despre un subiect comun (cum ar fi legendarul papagal verde vazut de Tuku prin parc si care scoate sunete ciudate) sau un subiect mai nou cum ar fi despre un proiect, despre cei 7 copii pe care eu visez sa-i fac, despre pozele cu noi facute de Codrina. Nu trebuie sa uitam nici discutiile contradictorii care ne fac sa fim "Eu si Tuku" impotriva "Codrinei si a Cristinei". Problema se complica pentru baieti atunci cand apare si Anca dar trecem cu vederea acest aspect. Astfel pentru noi creatvitatea se naste din fiecare moment, din viata de zi cu zi in legatura cu orice.
Printre aceste subiecte a aparut recent si acest concurs: Olimpiadele Comunicarii, care a facut ca aceasta "boala" a.k.a. "creativitate" sa se manifeste oricand, oriunde si oricum totul pornind de la "Mi-a venit o idee...sau, daca ma gandesc mai bine, doua!"

Început...

Prima întâlnire… pentru Olimpiadele Comunicării! Am mers la Anca acasă… Am întârziat, ca de obicei de altfel. La început eram lipsiți de inspirație, dar până la urmă șansa a fost de partea noastră. Am găsit un nume pentru echipă, l-am completat cu un slogan și am desenat un logo.

Pentru nume am avut de ales dintr-o serie destul de mare, după cum se poate vedea și din poze. Eram foarte aproape să ne numim ”7 coline”. Până la urmă am vrut să alegem un nume care să ne reprezinte, să nu fie despre Iași, despre Moldova sau despre România… să fie despre noi, despre echipa noastră. Așa am ajuns la concluzia că ar trebui să ne numim 10 minute.

De ce? Pentru că noi suntem cei care iau o pauză înainte să se apuce de treabă. Pentru că în pauză deși glumim sau ne certăm, găsim cele mai bune idei. Pentru că suntem mai creativi atunci când suntem relaxați.

Sloganul l-am găsit după câteva încercări: 10 minute... îți schimbă atitudinea! Am încercat să sintetizăm ce ne carcaterizează cel mai bine. Am ajuns la concluzia că o pauză de 10 minute poate duce la găsirea unei noi viziuni, poate schimba atitudini. Noi, echipa ”10 minute„ putem schimba atitudini.

Găsirea logo-ului a fost mai simplă. Toți am avut aceeași viziune: un ceas pe care să fie evidențiate 10 minute. Ceasul este alb-negru, doar 10 minute sunt colorate și asta pentru că după o pauză se poate schimba percepția despre realitate. Fiecare membru al echipei are o culoare. Eu vreau verde.

Logo-ul a fost definitivat pe Yahoo Messenger, lucru care l-a făcut pe Tuku să țipe. Exemplific mai jos prin câteva replici:
Tuku (3/30/2009 11:26:07 PM): aaaaaaa
Tuku (3/30/2009 11:26:08 PM): aaaaaaa
Tuku (3/30/2009 11:26:10 PM): fug
cristina (3/30/2009 11:26:12 PM): de ce ai facut chestiile alea colorate?
cristina (3/30/2009 11:26:16 PM): adik ce semnifica?
cristina (3/30/2009 11:26:22 PM): tb sa pleci?
Tuku (3/30/2009 11:26:22 PM): e fiecare din noi
Tuku (3/30/2009 11:26:24 PM): nu
Tuku (3/30/2009 11:26:28 PM): fug
Tuku (3/30/2009 11:26:28 PM): de voi
cristina (3/30/2009 11:26:32 PM): ai tipat pe mess?
Tuku (3/30/2009 11:26:34 PM): ca aveti de fiecre data alta parere
Tuku (3/30/2009 11:27:29 PM): codrina vrea alb
Tuku (3/30/2009 11:27:33 PM): urmeaza tipat
Tuku (3/30/2009 11:27:35 PM): aaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Probabil avem nevoie de o pauză, de 10 minute, care să ne schimbe atitudinea!

Cine suntem si ce facem

De salutat am salutat, acum sa explicam cine suntem noi si ce anume cautam in mediul online.

Echipa 10 minute, formata din 5 studenti la marketing din Iasi, 2 baieti si 3 fete, toti unul si unul, participa la Olimpiadele Comunicarii editia 2009.

Deocamdata atat, suntem in plin proces creativ!

10 minute pauza

Buna ziua!